Rituri de dragoste şi ură 33

O să fiu răcit bocnă şi-o să-mi dai doftorii,
o să-mi ungi trupul searbăd cu şerbet şi-alifii,
o să-mi vindeci trecutul cu iluzii şi ceai
şi-oi picta prin saloane batalioane de cai
înhămate albastru la trăsuri de-astrahan
unde zac, mov de lene, îngeri de marţipan
o să fie ger groaznic şi-o să-mi fie urît
să tot zac, sub cergi groase, cu fularul la gît
şi-o să-ţi cer să-mi spui versuri inventate pe loc
şi, de-atîta plictis, te-oi ruga să dai foc
şi oraşului ăsta ruinat şi amar,
şi secundei de gheaţă de sfîrşit de ianuar,
şi tristeţii de ambră ce-ntre noi se-aşternu
ca în jur să rămînă doar motanii şi tu.