Rituri de dragoste şi ură 31

În mine-apun cuvinte, în tine îngeri cresc,
pe străzi aud că-i vuiet, prin burg miroase-a noapte,
trec sfinţi de izmă coaptă la geamuri şi pîndesc
cum ne sorbim în lene cafelele cu lapte

motani de alabastru s-or răsuci prin pat
culcuş să ne croiască pentru secunda-n care
sătui de-atîta ură şi-atîta colindat
ne vom trimite trupul albastru la culcare

eu ţi-oi dicta acestea, tu le vei scrie-ncet
pe scoarţa de mătase a bradului de ceară
să ştie sinaxarul ce tandru şi discret
ne-am ocrotit ratarea de iarna de afară

apoi mă voi întoarce în cochilia mea,
te voi momi cu visuri, îmi vei zîmbi complice,
şi-om prinde-n evanghelii de nori şi catifea
povestea noastră şuie şi simplă şi ferice.