Rituri de dragoste şi ură 23

Dă-mi doar o mansardă, atît am nevoie,
apoi lasă ploaia să curgă în voie,
ascunde trecutul şi ziua ce vine,
acum ţi-e de-ajuns să mă ai doar pe mine.

Pe raft sunt miresme în sticle murdare,
trec îngeri albaştri prin cărţile tale,
trec gînduri porcoase prin viaţa mea tristă,
şi mîine e scrum şi azi nu există.

Vom face prostii ne-mblînzite şi pure,
privi-vor vecinii şi-or vrea să ne-njure,
iar mîine oraşul întreg va urla
ce lume de abur port în inima ta.

Deci soarbe cafeaua ca şi cum ai sorbi
arome din trupul meu fraged şi gri
şi dă-mi o mansardă, atît am nevoie,
apoi lasă ploaia să curgă în voie.