Rituri de dragoste şi ură 18

Presară sare de mandarine în drumul meu,
oraşu-i mort, vîntu-i năprasnic, drumul e greu,
abia mai văd în jur de viscol, abia mai pot
să-ţi apăr trupul de noaptea asta ce sfarmă tot.

Degeaba rugi, degeaba îngeri, degeaba psalmi,
au ruginit sfinţii de toamnă de pe Lipscani,
parcul e plin de crini şi moarte şi-alei de scrum,
şi-n mine, fab, sunt nori albaştri şi peşti de fum.

Va mai dura pîn' să ajungem, va mai dura,
pînă s-ating sufletul tău cu umbra mea,
să ai răbdare, o să dureze mai mult de-un veac
pîn' vor găsi poveştii noastre poate un leac.

Pînă atunci lasă să curgă timpul hai-hui,
scrie poeme înmiresmate, ascunde-n gutui
tot ce ţi-am spus, tot ce ţi-am dat, tot ce-o să fiu,
să schimbi ceva, crede-mă, fab, este tîrziu.

Presară sare de mandarine în drumul meu,
oraşu-i mort, vîntu-i năprasnic, drumul e greu,
abia mai văd în jur de viscol, abia mai pot
să-ţi apăr trupul de noaptea asta ce sfarmă tot.