Rituri de dragoste şi ură 16

O toamnă fără ploi şi fără tine,
străduţe îngheţate, mandarine
puse aşa, la geam, să te zărească
de o să te întorci în lumea noastră,
cerdacul mov în care mă-nvăţai
fragmente de iluzii şi de rai,
cana ce-mbrăţişează ceai de soc,
scrisori de deznădejde şi noroc,
un soi de lacrimă, un soi de rouă,
ce-o împărţeam adesea pe din două,
şapte fotografii şi jumătate
ce-au azvîrlit toţi anii mei în noapte,
un fel albastru de a mai păstra
căldura palmei tale-n fiinţa mea
şi iarba asta care mă absoarbe
de dincolo de tine şi de moarte.